Coxartroza este o afecțiune degenerativă a articulației coxo-femurale (soldului).
Această afecțiune constă în distrugerea cartilajului de acoperire de la nivelul acestei articulații, urmată de compromiterea progresivă a tuturor componentelor care alcătuiesc această articulație, fenomene ce se traduc prin apariția semnelor clinice și imagistice descrise mai jos.
Coxartroza poate apărea în două forme principale, în funcție de cauză (etiologie).
Coxartroza primitivă (primara, de novo, idiopatica), care apare ca o degenerescență progresivă a șoldului la persoane vârstnice, fără a se putea stabili o corelație între o altă afecțiune sau eveniment traumatic și apariția acestei afecțiuni.
Debutul este în general după vârsta de 50 de ani și există o predispoziție genetică, inclusiv vicii arhitecturale care frecvent nu au un răsunet clinic important pe parcursul vieții (de exemplu sindromul de conflict femuro-acetabular care poate fi silențios mut timp, tradus doar printr-o mobilitate mai redusă a șoldului sau dureri intermitente).
Coxartroza secundară care apărea în urma unei:
- afecțiuni congenitale (displazia luxantă a șoldului, coxa vara congenitală, etc);
- boli apărute in copilarie (boli cu evoluție progresivă de tipul maladiei Legg-Calve-Perthes, epifiziolizei femurului proximal, etc);
- infecții la nivelul șoldului, unui traumatism (fracturi, luxa’ii, etc);
- unor modificări metabolice (dislipidemii) sau de nutriție osoasă (necroza avasculară a capului femural) etc.
ASPECTE CLINICE ÎN COXARTROZĂ
În coxartroză fenomenul central este durerea la nivelul șoldului care este percepută predominant inghinal, dar și la nivel fesier, trohanterian (lateral) și care poate iradia până la nivelul genunchiului.
Durerea trebuie diferențiată de cea asociată problemelor de la nivelul coloanei vertebrale lombare (lombosciatalgia), care are alt mecanism de apariție, dar care poate fi asociată coxartrozei.
Limitarea mobilității este altă caracteristică a artrozelor. În coxartroză primele sunt limitate abducția (îndepartarea membrului inferior de axul corpului în plan frontal), rotația internă și extensia șoldului (rigiditatea șoldului în planul flexiei-extensiei poate fi mascată de mișcarea adaptativă a coloanei lombare).
Șchiopătatul poate apărea în coxartroză antalgic (datorită durerii), sau prin scurtarea membrului inferior (în coxartroze cu distrugerea severă a femurului proximal), precum și datorită lipsei mobilității șoldului în fazele mersului.
Alte fenomene de tip inflamator, neurologic sau care afectează starea generală nu trebuie asociate coxartrozei ca unic diagnostic, fiind necesare investigații suplimentare (reumatologice, neurologice, etc.).
Calitatea vieții este sever afectată în coxartroze, dizabilitatea progresivă ducând la sedentarism și supraponderalitate, cu agravarea în cerc vicios a manifestărilor clinice.
Este afectată atât viața profesională (la persoanele active) cât și cea socială, ajungându-se până la autoizolarea individului suferind.
Pe de altă parte, tratamentul chirurgical (protezarea șoldului) este conform studiilor una din operațiile cu cea mai mare rată de satisfactie a pacienților, din toate tipurile de chirurgie.
Având în vedere aceste aspecte, afecțiunea trebuie tratată înainte ca fenomenul de dezinserție socială și incapacitate profesională să se instaleze.
DIAGNOSTICUL DE COXARTROZĂ
Coxartroza este prin excelență un diagnostic care se stabilește prin radiologie simplă. Este necesară o radiografie de bazin de față (antero-posterioară) și profil de șold.
În anumite situații pot fi necesare investigații imagistice suplimentare, mai ales în stabilirea planului operator în prezența unor modificări arhitecturale importante la nivelul șoldului, sau când este necesar un diagnostic diferențial mai detaliat.
Se pot efectua astfel C.T. (tomografie computerizată) sau R.M.N. (rezonanța magnetică nucleară) care aduc mai multe informații despre arhitectura locală sau părțile moi din regiunea coxo-femurală.
Modificările radiologice tipice în coxartroza sunt:
- Analize de sânge uzuale (hemoleucogramă, coagulogramă, biochimia, grupul sangvin și Rh-ul) și probe de inflamație (PCR, fibrinogen);
- Urocultura;
- Radiografia pulmonară;
- ECG;
- Consulturi interdisciplinare dacă exista istoric al altor afecțiuni cronice;
- Radiografia de bazin și radiografia de profil a șoldului de operat (cu ajutorul unor tipare numite template-uri se va face un plan operator care va stabili ce anume componente vor fi utilizate și pozitia lor cât mai exactă).
Operația se va efectua în condițiile în care există un stoc de sânge compatibil la dispoziție, care se va transfuza dacă pierderile sunt semnificative.
Se poate utiliza în acest scop o autotransfuzie cu sânge propriu recoltat înainte cu circa două săptămâni, sau un sistem de recirculare intra sau postoperatorie a sângelui propriu ( ex. Cell saver, CBC, etc).
Anestezia este în general rahidiană (tip de anestezie loco-regională efectuată prin puncție lombară), care poate fi potentată intravenos pentru reducerea stresului intraoperator.
Se poate monta, de asemenea, un cateter peridural pe care se pot administra postoperator analgetice în continuare până la 24-48 de ore. Există și posibilitatea asocierii unor anestezii loco-regionale cu durată mai lungă (ex. bloc sciatic).
În urma consultării cu medicul anestezist se poate opta și pentru anestezia generală (care presupune intubația oro-traheală).
Complicațiile potentiale ale intervenției chirurgicale sunt intraoperatorii (hemoragia, fractura femurului, tromboembolismul, leziuni nervoase) sau postoperatorii imediate sau tardive (infecția, luxația protezei, decimentarea/defixarea). Complicațiile au o rată globală scăzută, având în vedere că este o operație standardizată.
În ceea ce privește durata de viata a artroplastiei, consultați vă rog și articolul din link sau blog (ortoforum.wordpress.com).
CONDUITA POSTOPERATORIE
Spitalizarea postoperatorie este în general de circa 3-5 zile, timp în care se începe reabilitarea cu ajutorul kinetoterapeutului.
Mersul cu sprijin complet pe membrul operat este permis din prima zi în cazul utilizării unei proteze cimentate, dar este temporizat în general pentru 4-6 săptămâni în cazul protezelor necimentate care necesită o perioadă de integrare (în ambele cazuri se utilizează inițial un cadru de mers și ulterior cârje, până la recăpătarea controlului adecvat al membrului).
Kinetoterapia va fi continuată și ulterior la domiciliu sau într-un centru specializat. Recuperarea complet funcțională durează circa 3-4 luni. Chiar și după această perioadă rămân valabile ca precauții interdicțiile din perioada inițială: sunt interzise mișcările membrului inferior care depășesc anumite limite:
- Flexia peste 90 de grade, deci se evită scaunele joase, inclusiv la toaletă;
- Adducția exagerată (poziția picior peste picior etc.);
- Pivotările pe membrul operat (rotații extreme).
Speranța de viață a unei artroplastii totale a șoldului este în medie de circa 15 ani, până la apariția fenomenelor de deteriorare a montajului de tipul decimentării/defixării care impun o nouă operație (revizia artroplastiei).
Semnificația acestei evaluări temporale este destul de mică având în vedere că gradul de uzură este dependent de gradul de activitate al pacientului, greutatea acestuia, incidente și accidente și nu în ultimul rând de acuratețea intervenției chirurgicale și calitatea materialelor folosite.
De aceea, pacienții vârstnici, normoponderali si nu foarte activi nu au in general nevoie de o a doua operatie, in timp ce pacientii tineri si activi ( care au in general coxartroza secundara) ajung frecvent la revizie.
CONTROALE POSTOPERATORII
În perioada postoperatorie se efectuează în general consultații periodice, mai frecvente în primele 6 luni (la 14 zile, 6 săptămâni, 3 luni, 6 luni) și ulterior anuale, cu evaluarea clinică și radiologică a pacientului, pentru depistarea precoce a eventualelor complicații.
Situațiile care necesită contactul imediat cu medicul curant sunt:
Evenimentele traumatice (care se pot solda cu fracturi la nivelul protezei, deteriorarea stabilității protezei, luxații, etc) – după orice traumatism la nivelul șoldului operat trebuie efectuat un examen clinic și radiologic.
Infecțiile care pot să apară precoce sau tardiv, sub diverse forme – scurgeri de lichid la nivelul plagii postchirurgicale, căldură locală, durere, scăderea mobilității, febră, alterarea stării generale – aceste semne nu stabilesc diagnosticul de infecție (care se poate pune doar prin recoltarea produsului biologic – examen bacteriologic) – trebuie contactat medicul curant și efectuate analize specifice, deseori fiind necesară o nouă intervenție chirurgicală.
Tromboza venoasă profundă – care apare ca o tumefacție dureroasă, caldă, a gambei sau/și a coapsei, ca urmare a unor tulburări circulatorii la nivelul membrului operat – constituie o urgență – trebuie contactat medicul curant.
CALITATEA VIETII
Calitatea vieții este sever afectată în artrozele membrului inferior, dizabilitatea progresivă ducând la sedentarism și supraponderalitate, cu agravarea în cerc vicios a manifestărilor clinice.
Este afectată atât viața profesională (la persoanele active) cât și cea socială, ajungându-se până la autoizolarea individului suferind.
Pe de altă parte, tratamentul chirurgical (protezarea/artroplastia) este conform studiilor una din operațiile cu cea mai mare rată de satisfacție a pacienților, din toate tipurile de chirurgie.
Având în vedere aceste aspecte, afecțiunea trebuie tratată înainte ca fenomenul de dezinserție socială și incapacitate profesională să se instaleze.
DISCUȚIE
Decizia de a a se supune unei intervenții chirurgicale importante cum este artroplastia totală a șoldului este dificilă pentru orice pacient, indiferent de vârstă, nivel intelectual, statut socio-profesional, etc., astfel încât decizia trebuie luată cunoscând cât mai bine beneficiile și riscurile unei astfel de proceduri și acordând suficientă importanță perioadei postoperatorii în ceea ce privește restricțiile și recuperarea.
Cu toate că este vorba de o intervenție chirurgicală cu o rată foarte mare de succes, complicațiile pot fi invalidante.
Se recomandă de aceea alegerea atentă a medicului ortoped, eventual după mai multe consultații de tip second opinion, precum și păstrarea contactului cu acesta și cu kinetoterapeutul în perioada postoperatorie.
Programeaza-te la Dr. Andrei Anastasiu
- pensarea spațiului articular (îngustarea spatiului dintre capul femural și acetabul – zona din bazin cu care se articulează acesta);
- apariția osteofitelor (excrescente osoase, ciocuri) la nivelul femurului proximal și acetabulului;
- apariția geodelor (defecte osoase circumscrise) și a condensarilor osoase (zone cu densitate crescută);
- În coxartrozele secundare pot apărea în funcție de afecțiunea determinantă și alte modificări radiologice:
- incongruența dintre capul femural și acetabul (în displaziile luxante);
- deformări diverse ale capului femural (sechele de Perthes, epifizioliza, necroza avasculară a capului femural);
- aplatizarea acetabulului (coxa plană) sau adâncirea acestuia (coxa profundă);
- diverse modificări ale unghiurilor de la nivelul colului femoral (coxa vara, valga), etc.
Probe de laborator în coxartroza – NU există modificări specifice coxartrozei decelabile prin analize de laborator. Valorile acestora pot fi modificate dacă se asociază. de exemplu. un sindrom inflamator, infecțios, tumoral sau de altă natură și care poate fi decelat prin aceste investigații.
Cu toate acestea, în vederea stabilirii unui diagnostic corect cât și pentru planificarea operației trebuie efectuate analizele uzuale (hemoleucogramă, coagulogramă, biochimia, grupul sangvin și Rh), precum și markerii inflamației (PCR, fibrinogen, etc). În vederea artroplastiei totale de sold trebuie exclusă prezența oricărei infecții active, deci în mod ideal se va efectua și urocultura și un consult stomatologic detaliat.
TRATAMENTUL CONSERVATOR
Tratamentul igieno-dietetic se referă la scaderea în greutate (foarte importantă în ameliorarea simptomatologiei), menținerea mobilității în măsura posibilului prin activitate fizică, evitarea suprasolicitărilor șoldului.
Tratamentul conservator al coxartrozei
Tratamentul conservator al coxartrozei constă în balneo/fizio/kinetoterapie, proceduri care vizează redarea mobilității șoldului și limitarea durerii. Aceste proceduri nu au scop curativ, însă pot temporiza momentul intervenției chirurgicale conferind o calitate a vieții adecvată pentru o perioadă variabilă de timp.
Tratamentul medicamentos cu antiinflamatoare, antialgice și miorelaxante are efecte de scurtă durată, adresându-se simptomatologiei și nu cauzei afecțiunii.
Vascosuplimentele (substanțe care se introduc intraarticular în vederea îmbunătățirii calității cartilajului articular) se pot utiliza în forme incipiente ale afecțiunii (mai frecvent în alte localizări ale artrozei).
TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL COXARTROZEI
Tratamentul coxartrozei avansate (care prezintă simptomatologia și semnele radiologice descrise mai sus) este esențialmente chirurgical și constă în înlocuirea articulației șoldului cu un implant artificial compus care se numește proteză de șold, de unde și denumirea intervenției chirurgicale de artroplastie sau protezare a șoldului.
Operația constă în montarea unei componente semisferice la nivelul bazinului numită cupa protezei (care înlocuiește acetabulul deteriorat) și a unei componente femurale numită coadă sau tija protezei (care înlocuiește prima porțiune a femurului).
Aceste două componente sunt articulate prin intermediul unui cap sferic, cea de-a treia componentă a protezei.
Materialele din care este construită proteza sunt variabile, important fiind cuplul de fricțiune, adică raportul dintre suprafețele de contact ale elementelor protetice.
Alegerea modalității de fixare a protezei, care poate fi cimentată, necimentată sau hibrid între cele două modalități este de asemenea importantă.
Aceste aspecte tehnice trebuie discutate preoperator cu medicul ortoped care va efectua operația, putându-se astfel ajunge la tipul de implant adaptat fiecărui caz.
Intervenția chirurgicală are un caracter programat, fiind necesare câteva investigații prealabile:
- Analize de sânge uzuale (hemoleucogramă, coagulogramă, biochimia, grupul sangvin și Rh-ul) și probe de inflamație (PCR, fibrinogen);
- Urocultura;
- Radiografia pulmonară;
- ECG;
- Consulturi interdisciplinare dacă exista istoric al altor afecțiuni cronice;
- Radiografia de bazin și radiografia de profil a șoldului de operat (cu ajutorul unor tipare numite template-uri se va face un plan operator care va stabili ce anume componente vor fi utilizate și pozitia lor cât mai exactă).
Operația se va efectua în condițiile în care există un stoc de sânge compatibil la dispoziție, care se va transfuza dacă pierderile sunt semnificative.
Se poate utiliza în acest scop o autotransfuzie cu sânge propriu recoltat înainte cu circa două săptămâni, sau un sistem de recirculare intra sau postoperatorie a sângelui propriu ( ex. Cell saver, CBC, etc).
Anestezia este în general rahidiană (tip de anestezie loco-regională efectuată prin puncție lombară), care poate fi potentată intravenos pentru reducerea stresului intraoperator.
Se poate monta, de asemenea, un cateter peridural pe care se pot administra postoperator analgetice în continuare până la 24-48 de ore. Există și posibilitatea asocierii unor anestezii loco-regionale cu durată mai lungă (ex. bloc sciatic).
În urma consultării cu medicul anestezist se poate opta și pentru anestezia generală (care presupune intubația oro-traheală).
Complicațiile potentiale ale intervenției chirurgicale sunt intraoperatorii (hemoragia, fractura femurului, tromboembolismul, leziuni nervoase) sau postoperatorii imediate sau tardive (infecția, luxația protezei, decimentarea/defixarea). Complicațiile au o rată globală scăzută, având în vedere că este o operație standardizată.
În ceea ce privește durata de viata a artroplastiei, consultați vă rog și articolul din link sau blog (ortoforum.wordpress.com).
CONDUITA POSTOPERATORIE
Spitalizarea postoperatorie este în general de circa 3-5 zile, timp în care se începe reabilitarea cu ajutorul kinetoterapeutului.
Mersul cu sprijin complet pe membrul operat este permis din prima zi în cazul utilizării unei proteze cimentate, dar este temporizat în general pentru 4-6 săptămâni în cazul protezelor necimentate care necesită o perioadă de integrare (în ambele cazuri se utilizează inițial un cadru de mers și ulterior cârje, până la recăpătarea controlului adecvat al membrului).
Kinetoterapia va fi continuată și ulterior la domiciliu sau într-un centru specializat. Recuperarea complet funcțională durează circa 3-4 luni. Chiar și după această perioadă rămân valabile ca precauții interdicțiile din perioada inițială: sunt interzise mișcările membrului inferior care depășesc anumite limite:
- Flexia peste 90 de grade, deci se evită scaunele joase, inclusiv la toaletă;
- Adducția exagerată (poziția picior peste picior etc.);
- Pivotările pe membrul operat (rotații extreme).
Speranța de viață a unei artroplastii totale a șoldului este în medie de circa 15 ani, până la apariția fenomenelor de deteriorare a montajului de tipul decimentării/defixării care impun o nouă operație (revizia artroplastiei).
Semnificația acestei evaluări temporale este destul de mică având în vedere că gradul de uzură este dependent de gradul de activitate al pacientului, greutatea acestuia, incidente și accidente și nu în ultimul rând de acuratețea intervenției chirurgicale și calitatea materialelor folosite.
De aceea, pacienții vârstnici, normoponderali si nu foarte activi nu au in general nevoie de o a doua operatie, in timp ce pacientii tineri si activi ( care au in general coxartroza secundara) ajung frecvent la revizie.
CONTROALE POSTOPERATORII
În perioada postoperatorie se efectuează în general consultații periodice, mai frecvente în primele 6 luni (la 14 zile, 6 săptămâni, 3 luni, 6 luni) și ulterior anuale, cu evaluarea clinică și radiologică a pacientului, pentru depistarea precoce a eventualelor complicații.
Situațiile care necesită contactul imediat cu medicul curant sunt:
Evenimentele traumatice (care se pot solda cu fracturi la nivelul protezei, deteriorarea stabilității protezei, luxații, etc) – după orice traumatism la nivelul șoldului operat trebuie efectuat un examen clinic și radiologic.
Infecțiile care pot să apară precoce sau tardiv, sub diverse forme – scurgeri de lichid la nivelul plagii postchirurgicale, căldură locală, durere, scăderea mobilității, febră, alterarea stării generale – aceste semne nu stabilesc diagnosticul de infecție (care se poate pune doar prin recoltarea produsului biologic – examen bacteriologic) – trebuie contactat medicul curant și efectuate analize specifice, deseori fiind necesară o nouă intervenție chirurgicală.
Tromboza venoasă profundă – care apare ca o tumefacție dureroasă, caldă, a gambei sau/și a coapsei, ca urmare a unor tulburări circulatorii la nivelul membrului operat – constituie o urgență – trebuie contactat medicul curant.
CALITATEA VIETII
Calitatea vieții este sever afectată în artrozele membrului inferior, dizabilitatea progresivă ducând la sedentarism și supraponderalitate, cu agravarea în cerc vicios a manifestărilor clinice.
Este afectată atât viața profesională (la persoanele active) cât și cea socială, ajungându-se până la autoizolarea individului suferind.
Pe de altă parte, tratamentul chirurgical (protezarea/artroplastia) este conform studiilor una din operațiile cu cea mai mare rată de satisfacție a pacienților, din toate tipurile de chirurgie.
Având în vedere aceste aspecte, afecțiunea trebuie tratată înainte ca fenomenul de dezinserție socială și incapacitate profesională să se instaleze.
DISCUȚIE
Decizia de a a se supune unei intervenții chirurgicale importante cum este artroplastia totală a șoldului este dificilă pentru orice pacient, indiferent de vârstă, nivel intelectual, statut socio-profesional, etc., astfel încât decizia trebuie luată cunoscând cât mai bine beneficiile și riscurile unei astfel de proceduri și acordând suficientă importanță perioadei postoperatorii în ceea ce privește restricțiile și recuperarea.
Cu toate că este vorba de o intervenție chirurgicală cu o rată foarte mare de succes, complicațiile pot fi invalidante.
Se recomandă de aceea alegerea atentă a medicului ortoped, eventual după mai multe consultații de tip second opinion, precum și păstrarea contactului cu acesta și cu kinetoterapeutul în perioada postoperatorie.
Programeaza-te la Dr. Andrei Anastasiu
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
Comments (2)
Sunt interesat de prețuri , va rog!
Bună ziua, prețurile se stabilesc în funcție de mulți factori: tipul operației, materialele necesare, durata internării, consumul mediu de medicamente, etc. Va aștept la o consultație pentru a stabili împreună aceste lucruri.