Ce este umărul înghețat ?
Umărul înghețat, cunoscut și sub denumirea de capsulită adezivă, reprezintă o patologie frecvent intâlnită care presupune îngroșarea capsulei articulare a umărului, provocând durere și limitarea mobilității. Prezintă numeroși factori favorizanți, principala cauză incriminată fiind imobilizarea prelungită.
Umărul înghețat este o afecțiune autolimitată, inflamația și simptomele remițându-se spontan în 12-18 luni. Tratamentul este în general conservator, simptomatic, însă în cazuri severe se poate interveni și chirurgical.
Anatomie
Umărul (articulația gleno-humerală) este cea mai mobilă articulație din organism, putând efectua mișcări ample în toate planurile.
Este alcătuit din capul humeral, care se articulează cu cavitatea glenoidă. Suprafețele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin.
Articulația conține lichid sinovial, cu rol în facilitarea mobilității umărului și este acoperită de capsula articulară.
Mecanismul de producere în umărul înghețat
Umărul înghețat este rezultatul unui proces inflamator al membranei sinoviale, cu diminuarea lichidului sinovial din articulația umărului.
Apare și un fenomen de îngroșare și rigidizare a capsulei articulare, ceea ce determină durere persistentă și limitarea globală a mobilității.
Motivul instalării umărului înghețat nu este întotdeauna clar, dar anumiți factori favorizanți pot contribui la dezvoltarea sa:
- Inflamația articulației umărului poate duce la formarea de adeziuni și țesut cicatricial, restricționând mișcarea.
- Imobilizarea prelungită după o intervenție chirurgicală sau un traumatism crește riscul de dezvoltare a umărului înghețat.
- Afecțiuni medicale cum ar fi diabetul(cel mai frecvent), tulburările tiroidiene, bolile cardiovasculare sau patologii ale coloanei cervicale au fost asociate cu un risc crescut de umăr înghețat.
Persoanele cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani și femeile prezintă un risc mai mare de a dezvolta umăr înghețat. Apare în general la membrul non-dominant. În o treime din cazuri umărul înghețat apare și la umărul contralateral.
Recidivele sunt rare. Capsulita adezivă poate apărea în asociere cu alte patologii: diabet zaharat(cel mai frecvent), hiper sau hipotiroidism, patologii ale coloanei cervicale.
În funcție de cauza declanșatoare, se descriu următoarele forme:
- Primară (idiopatică), fără o cauză cunoscută;
- Secundară traumatismelor, perioadelor prelungite de imobilizare, fracturilor de humerus proximal, intervențiilor chirurgicale asupra umărului sau artrozei gleno-humerale.
Asocieri lezionale
Umărul înghețat se instalează de cele mai multe ori fără o cauză aparentă, dar în unele cazuri poate fi asociat cu leziuni ale coafei rotatorilor, ale tendounului lung al mușchiului biceps brahial, cu fracturi sau pseudartroze humerale sau scapulare sau cu artroza umărului.
Diagnostic
Principalele simtome ale umărului înghețat sunt durerea, în special nocturnă, și rigiditatea. Această afecțiune prezintă 3 stadii evolutive, ce se succed pe parcursul a 12-18 luni:
- Etapa dureroasă (Etapa înghețării), caracterizată de apariția durerii consecutiv inflamației capsulare, ceea ce determină limitarea mobilității;
- Etapa de rigiditate (Etapa înghețată) în care se constată pierderea treptată a mobilității umărului și creșterea rigidității, făcând dificilă desfășurarea activităților zilnice;
- Etapa dezghețării: Îmbunătățirea treptată a mobilității, cu reducerea durerii și a rigidității. Recuperarea mobilității nu este niciodată completă, însă este suficientă pentru efectuarea activităților zilnice.
Diagnosticul umărului înghețat este clinic. Investigațiile imagistice(radiografie, RMN) au un aspect normal, fiind utile pentru excluderea altor patologii asociate.
Tratamentul
Tratamentul conservator este de primă intenție și constă în tratament antialgic și antiinflamator, fiziokinetoterapie, infiltrații intraarticulare cu corticosteroizi (și/sau cu ser fiziologic pentru destinderea spațiului articular) și mobilizare sub anestezie.
Atunci când aceste măsuri conservatoare de tratament se dovedesc ineficiente, se poate opta pentru tratament chirurgical, care constă în eliminarea aderențelor intraarticulare și în eliberarea capsulei articulare inflamate; aceste proceduri se efectuează artroscopic.
Artroscopia de umăr mai are rolul de a diagnostica și trata eventualele patologii asociate.
Având în vedere că umărul înghețat se poate asocia cu alte patologii, tratamentul concomitent al acestora, atunci când sunt prezente, este obligatoriu.
În formele care se asociază cu diabet zaharat, prognosticul este mai nefavorabil (71% recuperare completa, fata de 90 % la pacientii non-diabetici).
Lasă un răspuns