Orice medic ortoped se va întâlni în cursul vieții sale profesionale cu un număr de cazuri de infecții survenite în urma operațiilor efectuate, acestea facand parte dintre cele mai redutabile și mai greu de gestionat complicații.
În artroplastia șoldului rata infecțiilor este, la nivel mondial, de 1-3%. Din păcate, nu exista încă o evaluare statistică în ceea ce privește cazurile operate la noi în țară.
Ca in orice tip de chirurgie complicațiile sunt de obicei plurifactoriale, cu cauze ce pot tine de tehnica chirurgicală, de breșe în ceea ce privește securitatea asepsiei și antisepsiei, de patologii asociate pe care pacientul le are în momentul operației, de complianța pacientului în ceea ce privește respectarea indicațiilor medicului sau kinetoteraputului.
- În ceea ce privește sterilitatea din timpul operației și imediat postoperator, orice chirurg și instituție medicală (prin compartimentul de epidemiologie, etc) vor face tot ceea ce este posibil ca aceasta să fie menținută la un nivel optim.
Cu toate acestea, desigur că există riscuri/breșe de securitate care pot scăpa de sub control (flux mare de pacienți și personal, circuite neadecvate, lipsa unor protocoale clar stabilite, controlul dezinfectanților sunt doar o parte dintre factorii care pot fi permanent controlați și îmbunătățiți).
- În ceea ce privește patologiile asociate acestea au un rol major în creșterea riscului infecțios.
Unii dintre factorii de risc demonstrați statistic pentru această patologie sunt fumatul, diabetul zaharat, poliartrita reumatoidă, depresia, utilizarea medicamentelor steroidiene și istoricul de operații la nivelul șoldului (1).
În afară de aceștia putem menționa medicația citostatică și imunosupresivă care afectează sever capacitatea de apărare a organismului, afecțiunile maligne, obezitatea, etc.
O mențiune specială merită infecțiile cu transmitere hematogenă, adică bacteriile migrează prin sânge de la nivelul altui focar infecțtios (infecții urinare, pulmonare, abcese, etc) și pot dezvolta o infecție la nivelul șoldului operat.
Aceste fenomene pot apărea oricand în timpul vieții, mai ales în contextul unei infecții bacteriene severe și a unei depresii imunitare. Se consideră în general că o infecție debutată la mai mult de un an de la artroplastie (mai ales în contextul altei infecții prezente în organism) este hematogenî.
Infecțiile pot fi superficiale sau profunde, precoce sau tardive.
Infecțiile superficiale (de plagă) pot fi tratate antibiotic. Sunt relativ rare și apar în primele zile/săptămâni după operație.
Majoritatea infecțiilor în artroplastie sunt din păcate profunde și necesitî alte intervenții chirurgicale.
În primele săptămâni se poate încerca reluarea precoce (adică tentativa de a rezolva chirurgical infecția prin lavaj și debridare, dar păstrând proteza inițială).
Dacă acest procedeu (care poate fi repetat de 1-3 ori) eșuează, se va extrage proteza inițială care va fi sau nu înlocuită cu un substituent (spacer) care poate elibera antibiotic local și se va prescrie antibiotic pe cale generală pe termen lung.
După vindecarea infecției se va putea implanta o nouă proteză, primară sau de revizie.
În oricare dintre variante tratamentul antibiotic va fi de lungă durată (10-12 săptămâni, până la 6 luni după unii autori).
Referințe (articole științifice gratuite online – www.pubmed.org):
- 1.Kunutsor SK, Whitehouse MR, Blom AW, Beswick AD, INFORM Team. Patient-Related Risk Factors for Periprosthetic Joint Infection after Total Joint Arthroplasty: A Systematic Review and Meta-Analysis. Virdi AS, ed. PLoS ONE. 2016;11(3):e0150866. doi:10.1371/journal.pone.0150866.
- Senthi S, Munro JT, Pitto RP. Infection in total hip replacement: meta-analysis. International Orthopaedics. 2011;35(2):253-260. doi:10.1007/s00264-010-1144-z.
Lasă un răspuns