LEZIUNILE LABRUMULUI ARTICULAR LA NIVELUL UMĂRULUI – LEZIUNILE SLAP

Definiția leziunilor SLAP

Leziunile SLAP (Superior Labrum Anterior to Posterior) sunt leziuni ale labrumului articular la nivelul umărului și reprezintă o patologie frecvent întâlnită în populația generală. Aceste leziuni cauzează frecvent durere, instabilitate și mobilitate redusă a umărului.

Anatomie

Labrumul articular reprezintă o îngroșare circumferențială a cartilajului articular cu rolul de a crește suprafața de contact dintre cele două oase care alcătuiesc articulația umărului (humerus și cavitatea glenoidă a omoplatului), asigurând astfel o mai bună stabilitate a umărului. Sediul leziunilor SLAP se află în partea superioară a labrumului atât în regiunea anterioară, cât și în cea posterioară. În vecinătatea labrumului superior își are originea tendonul lung al bicepsului brahial.

Mecanismul de producere al leziunilor SLAP

Cele mai frecvente cauze ale leziunilor SLAP sunt:

1. Traumatice – cădere pe mână cu brațul întins;
2. Degenerative(majoritatea pacienților peste 45 de ani prezintă leziuni SLAP asimptomatice)
3. Activități sportive ce implică mecanismul de aruncare deasupra capului;
4. Activități repetate cu umărul și brațul deasupra capului.

Tipuri de leziuni SLAP

Leziunile SLAP se clasifică în 4 tipuri(Snyder):

1. Leziune degenerativa a labrumului fără dezinserția tendonului bicepsului;
2. Dezinserția labrumului și a tendonului bicepsului;
3. Leziune completă, ” în toartă de coș” a labrumului fără dezinserția tendonului bicepsului;
4. Leziune completă a labrumului ce implică și tendonul bicepsului

Diagnosticul leziunilor SLAP

Simptomatologia leziunilor SLAP include dureri ale umărului, instabilitate, cracmente articulare și scăderea mobilității. Examenul clinic presupune efectuarea manevrelor specifice de provocare a simptomatologiei specifice, putând sugera existența leziunii SLAP, însă diagnosticul definitiv se stabilește în urma investigațiilor imagistice:

• RMN este metoda imagistică cea mai frecvent folosită în diagnosticul leziunilor SLAP, însă aceastea nu sunt mereu identificabile; în anumite cazuri se poate identifica un chist paralabral spinoglenoid, care certifică prezența unei leziuni labrale tip SLAP;
• Artroscopia de umăr stabilește cu certitudine diagnosticul, în special în cazurile sugestive clinic care nu sunt identificate pe RMN.

Leziuni asociate:

De cele mai multe ori, leziunile SLAP se asociază cu afecțiuni ale tendonului bicepsului brahial, cum ar fi tendinita sau ruptura acestuia. 

În cazul în care leziunea labrală apare în vecinătatea găurii spinoglenoide se asociază cu formarea unui chist paralabral care poate provoca, prin mecanism compresiv, paralizia nervului suprascapular ce determină disfuncția coafei rotatorilor.

În cazul sportivilor de performanță, care sunt supuși la traumatisme repetate de intensitate crescută, leziunilor SLAP se pot asocia leziuni traumatice la nivelul coafei rotatorilor, tendonului lung al bicepsului brahial sau cartilajului.

Tratamentul leziunilor SLAP:

Tratamentul leziunilor SLAP poate fi nonchirurgical sau chirurgical.

Tratamentul nonchirurgical:

Utilizează ca principii terapeutice prevenția apariției sau agravării leziunilor. Metodele de tratament conservator constau în: modificarea activităților, tratamentul simptomatic al durerii și evitarea mișcărilor generatoare de dureri. 

Tratamentul durerii se poate efectua pe cale sistemică (antiinflamatoare nesteroidiene) sau pe cale locală, prin infiltrații intraarticulare cu corticosteroizi sau PRP; infiltrațiile intraarticulare cu PRP s-au dovedit a fi foarte eficiente pe termen mediu si lung in ameliorarea simptomatologiei dureroase si a funcției umărului.

Tratamentul chirurgical:

Este indicat în leziunile de grad înalt (grad III sau IV), în situațiile în care tratamentul conservator a eșuat sau în cazul pacienților tineri, cu nivel ridicat de activitate. Tratamentul chirurgical se efectuează artroscopic, minim-invaziv, și constă în următoarele proceduri:

• Debridarea leziunii, atunci când aceasta este de grad mic și cauzează simptome;
• Tenotomia capului lung al bicepsului brahial, care ameliorează simtomatologia, însă determină scăderea forței de supinație a brațului;
• Tenodeza bicepsului care presupune fixarea sa suplimentară în os, ameliorând simtomatologia și conservând forța musculară
• Reinserția labrumului utilizând ancore de sutură.

Recuperarea postoperatorie

Recuperarea postoperatorie constă imobilizarea membrului superior în sling 4 saptămâni și în inițierea precoce a mobilizării active și pasive a umărului, sub îndrumarea unui fiziokinetoterapeut. Timpul mediu de revenire la activități sportive este între 4 și 6 luni, după o recuperare corect condusă.

Complicații:

Complicațiile, care pot apărea foarte rar după artroscopie, sunt:

• Redoare articulara;
• Lipsa vindecării;
• Infecția
• Deterorarea implanturilor;
• Instabilitate;
• Aspect inestetic al brațului post tenotomie de biceps( ”Popeye’s Sign”)
• Scăderea forței musculare a bicepsului brahial;
• Artroza umărului.

Dr. Alexandru Iliescu