Ce este tendinita rotuliană?
Tendinita rotuliană este numită în literatura anglo-saxonă „jumper’s knee” (genunchiul săritorului) pentru că apare în urma unei suprasolicitări caracteristice sporturilor care implică sărituri frecvente (de exemplu basket), dar se poate dezvolta și în urma altor tipuri de activitate.
Mecanism
Se produc la nivelul tendonului rotulian microrupturi datorate suprasolicitării, care sumate pot depăși capacitatea regenerativă naturală a organismului, instalându-se un sindrom inflamator cronic. De aceea terminologia preferată actual este de tendinopatie, termen care include atât modificările inflamatorii cât și pe cele degenerative.
Cauze favorizante
- obezitatea
- modificări anatomice constituționale (patella alta – rotula situata mai sus, genu valgum – genunchi in „x”)
- diverse dezechilibre musculare, etc.
Manifestări
Durerea caracteristică apare la nivelul tendonului rotulian, predominant în zona unde acesta se inseră pe rotulă. Inițial apare la începutul și sfârșitul activității sportive, pentru ca ulterior să afecteze întreaga perioadă de efort, inclusiv urcatul și coborâtul scărilor. Neglijată, durerea poate deveni constantă, independent de activitate sau repaus, eventual chiar și nocturnă.
Evoluția tendinitei rotuliene
În lipsa tratamentului evolutia poate fi spre remisie spontană ( în cazul evitării efortului), sau se poate agrava cu rupturi mai severe tendinoase, durere cronică de genunchi și atrofia musculaturii. Musculatura din jurul genunchiului este din ce în ce mai puțin utilizată datorită durerii.
Diagnosticul în tendinita rotuliană
În afara examenului clinic se pot efectua teste imagistice pentru stabilirea diagnosticului.
Radiologia simplă nu arată tendonul rotulian dar poate identifica patela alta, genu valgum și alți factori favorizanți .
Diagnosticul imagistic se poate stabili prin utilizarea ecografiei musculoscheletale. Imagistica de tip RMN identifică de asemenea tendinita rotuliană.
Tratamentul tendinitei rotuliene
Importante în prevenția apariției tendinitei rotuliene sunt evitarea continuării efortului care produce durere, întărirea musculaturii din jurul genunchiului prin kinetoterapie și îmbunătățirea tehnicii de efort.
Tratamentul tendinitei rotuliene poate fi complex și de lungă durată. Se poate începe prin repaus , aplicarea de gheață local și antiinflamatoare uzuale. Această atitudine dă rezultate mai ales în fazele incipiente.
Utilizarea fizioterapiei și kinetoterapiei (tonifierea cvadricepsului, stretching, masaj, etc) constitue principala metodă de tratament. Taping-ul (utilizarea de benzi kinesio) poate fi util de asemenea.
Infiltrațiile la nivelul tendonului rotulian se pot efectua cu PRP (plasmă proprie bogată în trombocite) sau cu corticosteroizi. Rolul PRP este de a promova vindecarea și regenerarea tendonului, rolul corticosteroizilor este pur antiinflamator.
Exista de asemenea orteze speciale pentru tendinita rotuliană.
Dacă nu se obțin rezultatele scontate se poate apela (după circa 12 luni de tratament fără rezultat) și la procedee chirurgicale care presupun repararea leziunilor sau chiar îndepărtarea porțiunii degenerate de tendon. Recuperarea completă dupa asemenea intervenții poate între 6 și 18 luni.
Lasă un răspuns