Osteocondrita disecantă este un termen care definește desprinderea parțială sau completă a unui fragment de cartilaj articular împreună cu osul subcondral.
Mecanismul de apariție
Acest fenomen se produce frecvent prin suprasolicitarea articulației genunchiului, sau prin apariția unui infarct osos. Se produce fragmentarea cartilajului de acoperire a suprafețelor articulare și necroza osului subcondral. Apare astfel un fragment osteocondral care se poate desprinde și deveni corp liber intraarticular. Aceasta este cea mai frecventă cauza de apariție a corpilor liberi intraarticulari la adolescenți).
Etiologia osteocondritei disecante
Este multifactorială, incluzând
- factori genetici,
- tulburări ale procesului osificării,
- tulburări vasculare locale, etc.
Aspecte clinice
Localizarea cea mai frecventă este la nivelul rotulei și femurului. Afecțiunea apare în general unilateral, mai frecvent la bărbați tineri (media de vârsta 18 ani) și poate avea un debut insidios. Apar dureri de intensitate progresivă și pusee de hidrartroză (acumularea de lichid în genunchi) repetate. Dacă leziunea este la nivelul femurului apare de obicei și un deficit de extensie completă a genunchiului. Dacă fragmentul osteocondral se desprinde apare un corp liber intraarticular care poate produce blocaje.
Diagnostic
Diagnosticul se poate stabili în urma examenului clinic completat de cel imagistic.
- Radiologic se poate identifica defectul osos,
- examinarea RMN ( rezonanța magnetică nucleară) evidențiază caracteristicile leziunii
Tratament
Tratamentul poate fi conservator ( nechirurgical ) în cazul în care fragmentul osteocondral nu este separat sau desprins (stadiile I și II) și constă în evitarea spriijinului pe membrul respectiv pentru 6 săptămâni.
Tratamentul chirurgical presupune îndepartarea fragmentelor desprinse sau libere în articulatie (ceea ce se poate realiza artroscopic). Se prepară regiunea prin regularizarea marginilor restante cu cartilaj intact si se expune osul subcondral. Urmează efectuarea de foraje în zona osoasă expusă pentru a imbunătăți potențialul de vindecare. Se pot utiliza matrice de colagen care acoperă defectul osos. În cazul unor fragmente unice mai mari de 5 mm se poate încerca reducerea și fixarea acestora cu broșe sau șuruburi. O alta opțiune chirurgicală este mozaicplastia care se adresează unor leziuni cu suprafața mai mare situate pe femur și prin care se recoltează cilindri osteocartilaginoși din zone neportante ale genunchiului (în afara zonei de sprijin) care se schimbă cu cilindri similari recoltați din zona afectată, sau se utilizează cilindri artificiali preformați.
Postoperator nu se permite sprijinul pentru 6 saptamani. Se urmează un program de kinetoterapie pentru recăpătarea mobilității și tonifierea musculaturii coapsei.
Lasă un răspuns