SINDROMUL DE TUNEL CARPIAN

Ce este sindromul de tunel carpian ?

Sindromul de tunel carpian apare prin compresia nervului median la nivelul pumnului. El se caracterizează prin durere, amorțeală (parestezii) și în final atrofie musculară la nivelul mâinii. În cazuri neglijate terapeutic se poate ajunge până la retracția tendoanelor cu o deformare specifică a mâinii- mâna simiană.

Anatomia tunelului carpian

La nivelul pumnului pe fața palmară există un defileu osos format din oasele carpiene care este acoperit de un ligament (ligamentul transvers al carpului). Prin acest defileu numit tunel carpian trec tendoanele flexorilor însoțite de nervul median. Atunci când ligamentul transvers se ingroașă acesta comprimă nervul producând simptomatologia specifică. 

Nervul median inervează senzitiv regiunea palmară a policelui, indexului, degetului mijlociu și jumătate din inelar. Degetul mic nu este afectat. Motor la acest nivel nervul median este responsabil în principal de flexia degetelor și de mobilitatea policelui.

Aspectul clinic al sindromului de tunel carpian 

Atunci când nervul median este comprimat pacientul poate simți durere, amorțeală, curent electric, înțepături și slăbiciune la nivelul mâinii. Se poate întâmpla ca pacientul să scape obiectele din mână. Simptomele pot fi prezente și noaptea.

Cauzele apariției sindromului de tunel carpian 

În multe cazuri nu se identifică cauza apariției acestui sindrom, însă sunt cunoscuți factori favorizanți :

• diabetul zaharat
• poliartrita reumatoidă
• guta
• tulburări tiroidiene, renale
• factori mecanici – suprasolicitare, utilizarea de unelte care vibrează
• fracturile epifizei distale a radiusului consolidate vicios

Diagnosticul sindromului de tunel carpian 

• Diagnostic clinic – descris mai sus
• Diagnostic imagistic – sindromul de tunel carpian se diagnostichează ecografic sau RMN. Se constată creșterea diametrului nervului. 
• Diagnostic neurologic – EMG și studii de conducere nervoasă care evidențiază afectarea transmiterii impulsului nervos

Tratamentul sindromului de tunel carpian 

Tratamentul conservator al sindromului de tunel carpian presupune :

• utilizarea fizio si kinetoterapiei, mobilizări ale nervului (gliding/sliding)
• tratament medicamentos antiinflamator, neurotrofic 

Tratamentul chirurgical al sindromului de tunel carpian 

Tratamentul chirurgical constă în secționarea ligamentului transvers al carpului și neuroliza (eliberarea) medianului până la nivelul ramificației acestuia.

Recuperarea după cura chirugicală a sindromului de tunel carpian

Postoperator se recomandă imobilizarea pumnului în orteză pentru circa două săptămâni. În toată această perioadă este permisă și chiar recomandată mișcarea degetelor. Mâna va fi utilizată progresiv, la limita durerii. O parte din simptome pot persista între 6 săptămâni și un an, în funcție de severitatea afecțiunii inițiale. Există și leziuni ireversibile ale nervului în cazurile neglijate.

Fizioterapia și kinetoterapia sunt utile în recuperarea postoperatorie.